Paradoxul “Te iubesc”

Citeam undeva urmatoarea afirmatie: ”If you say <I love you!> then you have alredy fallen in love with language, which is alredy a form of break-up and infidelity”. Eu adaptez si zic ca “If you say <I love you> then you have 3 reasons”. Initial le-am zis etape si nici acum nu sunt hotarata care termen e mai bun (dar in engleza suna mai bine reasons, si de asta l-am folosit). Deci…cele 3 etape/motive pentru care  se spune “Te iubesc” sunt:
1. pentru ca nu crezi si evident nici nu simti; si aici apar 2 categorii:
                      – femeile, care au impresia ca iubesc orice tip care le da senzatia de “fluturasi” in stomac (ma refer la primele intalniri cand toate sunt bune si frumoase si cand el nu are nici un defect)
                     – barbatii, care mint deliberat si ridica in slavi orice “domnisoara” numai ca sa o bage in pat; dupa, brusc, iubirea se evapora

2. pentru ca intr-adevar simti si trebuie sa-l convingi si pe cel/cea de langa tine de bunele tale intentii si sentimente (asta ar fi punctul culminant intr-o relatie reusita – care, stiu eu ca exista pe undeva pe acolo – )

3. pentru ca a ajuns un simplu reflex (pentru cuplurile cu multi ani vechime), amintire a vremurilor in care chiar exista

PS: probabil va dati seama ca putina lume chiar trece de prima etapa; celelalte 2 le-am putea numi exceptii, din ce in ce mai rare, din pacate
PPS: nu mai asteptati marea dragoste sau pe “the one and only”; nu o sa vina;