Fortuna…

… sau despre DESTIN si despre predestinare.
Daca acum cateva mii de ani oamenii credeau in Fortuna si in soarta, noi de ce nu mai credem? Pentru ca suntem mai destepti? sau mai intelepti? sau pentru ca ne consideram liberi? sau macar independenti? Traim cu impresia ca ne facem singuri viata si o traim asa cum vrem, dupa reguli impuse de noi fara sa ne dam seama ca orice victorie impotriva destinului face parte tot din el. Insistam sa ne folosim de “liberul arbitru” si sa facem totul pe dos numai pentru a (ne) demonstra ca suntem mai presus fata de orice fel de predestinare. Refuzam sa vedem ca oricat am evita o situatie pana la urma tot o sa apara in viata noastra. Ne amagim cu idei de genul “eu sunt propriul meu stapan si deci fac ce vreau eu” si multe din esecuri sau reusite le punem pe seama ghinionului sau a norocului. Open your eyes! daca ai avut noroc o data inseamna ca asa a trebuit sa se intample si nu inseamna ca o sa ai si data viitoare. Universul are deja ordinea lui prestabilita si nu tine cont de regulile noastre. Noi suntem doar niste pioni  a caror singura putere este sa amane nu sa schimbe.
Nu cred in horoscop, cu toate ca ma distreaza sa il citesc si nu cred in ghicitul in carti, sau in cafea sau in boabe sau etc dar cred in destin. Si tot ce mi se intampla ma face sa cred din ce in ce mai tare. Stati un pic si analizati-va viata: nu vi s-a intamplat aceeasi chestie de mai multe ori?( nu neaparat in exact aceleasi circumstante); oare de ce? You can run but you can’t hide…

Punct. Si de la capat…

    Nu prea am mai dat nici un semn de viata in ultima vreme. Nu stiu sigur daca chiar am trait. Nici acum nu sunt convinsa. Perioadele mele negre devin din ce in ce mai lungi si mai insuportabile. Anul trecut a fost unul neasteptat de prost si singurul lucru care m-a ajutat sa merg mai departe a fost convingerea/speranta ca anul asta o sa fie mai bun, nu excelent, nu minunat, nu perfect ci doar MAI BUN. Ei bine, au trecut abia doua luni si cred sincer ca 2007 a fost un an excelent prin comparatie cu asta. Cred ca e o chestie pe care o fac la inceputul fiecarui an pentru ca mereu reusesc sa distrug tot ce m-am chinuit sa fac anul precedent si mereu pe la inceputul lui martie trebuie sa o iau de la capat. Dar e din ce in ce mai greu. Incep sa-mi pierd speranta ca o sa fie bine si pentru mine. Sa nu credeti ca dau vina pe cineva pentru situatia asta; nu, din pacate stiu ca eu sunt singura vinovata si ca mi-am facut-o cu mana mea. Nu am regrete pentru ca pana acum am reusit sa trec peste toate.
Sambata e ziua mea, implinesc 21 de ani si sincer cred ca o sa fie o zi foarte proasta. Nu sunt pesimista si nici nu vreau sa fiu doar simt ca nu o sa-mi placa. Obisnuiam sa-mi astept ziua de nastere; imi place sa primesc cadouri, sa sarbatoresc cu acele putine persoane care mai exista prin viata mea. Anul asta nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic pentru ca nu merit nimic. Intotdeauna am primit cadouri frumoase, dar tot timpul am simtit ca lipseste ceva, un ceva de care stiam ca nevoie, stiam ca il vreau dar nu stiam ce anume reprezinta. Nici acum nu stiu, insa incep sa-mi fac o idee. Nu o sa-l primesc de ziua mea, sau cu vreo ocazie speciala, dar ce conteaza? important e sa apara.
Stiti ce imi doresc de ziua mea? Imi doresc sa am puterea sa o iau iar de la capat si sa las tot in urma; imi doresc sa nu mai raman singura exact atunci cand am cea mai mare nevoie de cineva langa mine; imi doresc sa nu mai fiu judecata atat de aspru; imi doresc liniste. Se ofera careva voluntar sa implineasca macar una din dorintele mele? Ma gandeam eu ca nu. Mi-e dor de copilaria mea; a fost atat de perfecta, fara griji, fara certuri, fara demoni, fara barfe, fara durere, fara…Eram tot timpu vesela, nu-mi pasa de nimic, eram libera. Acum mi-e frica de ziua de maine, pentru ca nu stiu la ce sa ma mai astept. De fiecare data cand am impresia ca e bine si pot imi las garda jos se intampla ceva care imi aminteste ca mie nu are cum sa-mi fie bine. Si pentru acel moment de relaxare pe care mi l-am permis platesc prea mult.
Si pentru ca se apropie martie o sa pun IAR punct, o sa trag IAR linie, si o sa o iau IAR de la capat.