Fortuna…

… sau despre DESTIN si despre predestinare.
Daca acum cateva mii de ani oamenii credeau in Fortuna si in soarta, noi de ce nu mai credem? Pentru ca suntem mai destepti? sau mai intelepti? sau pentru ca ne consideram liberi? sau macar independenti? Traim cu impresia ca ne facem singuri viata si o traim asa cum vrem, dupa reguli impuse de noi fara sa ne dam seama ca orice victorie impotriva destinului face parte tot din el. Insistam sa ne folosim de “liberul arbitru” si sa facem totul pe dos numai pentru a (ne) demonstra ca suntem mai presus fata de orice fel de predestinare. Refuzam sa vedem ca oricat am evita o situatie pana la urma tot o sa apara in viata noastra. Ne amagim cu idei de genul “eu sunt propriul meu stapan si deci fac ce vreau eu” si multe din esecuri sau reusite le punem pe seama ghinionului sau a norocului. Open your eyes! daca ai avut noroc o data inseamna ca asa a trebuit sa se intample si nu inseamna ca o sa ai si data viitoare. Universul are deja ordinea lui prestabilita si nu tine cont de regulile noastre. Noi suntem doar niste pioni  a caror singura putere este sa amane nu sa schimbe.
Nu cred in horoscop, cu toate ca ma distreaza sa il citesc si nu cred in ghicitul in carti, sau in cafea sau in boabe sau etc dar cred in destin. Si tot ce mi se intampla ma face sa cred din ce in ce mai tare. Stati un pic si analizati-va viata: nu vi s-a intamplat aceeasi chestie de mai multe ori?( nu neaparat in exact aceleasi circumstante); oare de ce? You can run but you can’t hide…