draci

Dostoievski avea demoni, personajele lui aveau demoni, Epurele are demoni, eu am DRACI. Pe care nu ai vrea sa-i intalnesti vreodata, sunt ai dracului de rai. In general sunt calma (nu chiar calma, dar relaxata) si ignor chestiile care ma supara sau ma prefac ca nu s-au intamplat (tehnica pe care o stapanesc de minune); dar exista cateva chestii care ma scot din sarite si asa apar dracii. Ii am de cand ma stiu, probabil m-am si atasat de ei, ca doar ne cunoastem de’o viata. Nu le-am pus nume (cu toate ca ar fi amuzant), nici nu stiu cati sunt, stiu doar ca SUNT si am impresia ca se si inmultesc (deci acu am o adevarata familie). Apar exact atunci cand ma astept mai putin si exact atunci cand ma simt cel mai bine si apar pentru ca ii las eu; pentru ca am nevoie de ei. Dupa ce dispar ma simt atat de linistita, de calma si de impacata cu mine si cu restu lumii. Deci sunt draci benefici; poate ar trebui sa le pun nume…
Nu-mi cunoaste prea multa lume dracii si cred ca ar trebui sa se bucure de asta (nu e o amenintare). De fapt, doar  patru persoane au reusit sa-i “declanseze”. Doua au disparut (din preajma mea, nu de tot), una o sa fie mereu prezenta si una… habar n-am ce-o sa fie cu ea.
Spuneam ca sunt benefici… sper ca ati inteles ca doar pentru mine; pentru persoana fata de care se manifesta nu sunt deloc draguti si aduc la suprafata latura mea destructiva; imi place sa sparg (de preferinta pahare sau farfurii, mai nou si pereti), imi place sa rup chestii, mai de mult aveam o problema cu tastatura (dupa ce am stricat una, mi-am reprimat placerea de a o tranti) etc.; nu va dau prea multe detalii, nu sunt placute… si nici nu vreau sa va sperii :* >:)

Si daca tot vorbesc de fiinte imaginare, hai sa va povestesc si despre piticul meu. El are nume; il cheama Vasilica (dupa un personaj-strigoi dintr-o carticica pentru copii) si locuieste pe umarul meu stang de fooooooooooooooarte multa vreme.  Nu stiu cum a ajuns la mine, dar ce mai conteaza; imi tine de urat cand ma plictisesc, citim revistele mondene impreuna si cam atat. A, si mai fuge uneori; nu stiu unde se tot duce, dar cred ca si-a gasit o piticuta pe undeva si ma paraseste pentru ea. O alta varianta e ca s-a imprietenit cu elfitza lu’ Epure si fuge cu ea… da nu’s sigura.

A! era sa uit; mai nou cred ca am si un puric (nu’s hotarata daca e imaginar sau nu, dar eu sper sa fie). Ala mi l-a pasat cu grija matzul pe nume lui/ei “Vaca”. Dar eu sper ca e imaginar, ca de nu… stiti voi, dracii!