Aceleasi personaje, aceleasi situati, aceleasi greseli, aceeasi poveste. De ce nu se schimba nimic? Nu era ceva de genu “speranta moare ultima”? Cat poti sa speri? Cat e corect sa speri? Cate sanse sa oferi unui destin care evident nu e pentru tine? De ce speri asa de mult intr-o schimbare care stii ca nu o sa vina? Incapatanare? Egoism? Prostie? Prea multa prostie. Si cu ce ramai? Un noian de lacrimi varsate degeaba, un morman de nervi inutili si un brat de amintiri neplacute. Pentru ce? Pentru cine? De ce? Mai ales, de ce? Si pana cand? Deschide ochii, macar unul daca nu ai curaj amandoi deodata si uita-te in jurul tau. Cam cenusiu, nu? Prea cenusiu comparativ cu rozul pufos in care aveai impresia ca traiesti.
Lasa-ti trecutul in urma, treci peste, nu te agata de farame sparte de amintiri imaginandu-ti ca asa traiesti. Nu repeta aceeasi greaseala over and over again; ranesti inimi nevinovate. Nu mai bantui prin colturi intunecate ale sufletului tau. INCETEAZA! trezeste-te, inainte sa fie same old story, pentru ca povestile astea nu au niciodata happy-ending [dar asta stii deja].
