AM SPUS UNA

“Cand l-am cunoscut pe sotul meu, mi-a promis o viata frumoasa. Ne placea mult sa calatorim, de altfel ne intalniseram in Iran in timp ce eu cumparam un covor. O gluma oarecare despre un covor zburator i-a permis sotului meu mai tarziu sa se laude fata de prieteni ca ma sedusese gratie umorului sau. Ne-am casatorit acasa la parintii mei, care au o propritate in Touraine, apoi ne-am instalat intr-o casa cu gradina despre care se spunea ca seamana cu o casuta englezeasca. In serile in care beam vin la cina, ii impartaseam sotului spaimele mele: un barbat cu cagula intra in camerea mea pe fereastra. Sotul meu ma ducea la culcare promitandu-mi ca va pune sa se instaleze obloane, dar, bineinteles, dimineata totul era dat uitarii. De felul meu nu sunt prea fricoasa. De altfel, barbatii au apreciat intotdeauna placiditatea mea. Pot fi dusa oriunde, ma adaptez temperaturilor si oamenilor, mereu in ton, in ritm, un adevarat cameleon. Am si locuit in strainatate, dusi de schimbarile de slujba ale sotului meu si, de fiecare data, mi-am gasit locul cu placere. Cunostinte noi, decorul nou, activitatile noi nu mi-au taiat nicicand aripile, dimpotriva, sunt un temperament optimist, inaintez fara ezitare si crezul meu este sa am o viata reusita. Dupa ce ne-am intors in Franta, continuam sa calatorim prin toata lumea, caci sotul meu are dreptul de a fi insotit in deplasarile de serviciu. Eu nu am o slujba platita, nici caine, tocmai ca sa fiu mereu la dispozitia lui. Si apoi, nu stiu ce credeti voi, dar eu, una, am parerea mea despre ocupatiile unui barbat care calatoreste singur. Cum e singur mai mult de patru zile, gata, isi inseala nevasta. A, nu faceti mutra asta! L-ati verificat?

Singurul domeniu in care nu l-am urmat, o recunosc de buna voie – nu judec pe nimeni, doar recunosc -, este dorinta lui de a avea copii. Cand mi-a propus sa facem unul, mi-a cazut cerul pe cap, am ras chiar, crezand ca glumeste. O vreme nu a mai adus vorba, dar fierbea la foc mic. Statea indelung, ca o fata, in fata magazinelor cu carucioare de copii si suradea tamp copilasilor care se agitau in bratele tatilor lor. Nu stiu daca a fost vorba despre instinctul de conservare; m-am temut sa nu-i faca alta copiii pe care si-i dorea, asa ca am acceptat sa devin mama, dar am negociat. L-am prevenit ca nu voi avea decat unul. A avut aerul ca se mira, dar asta era, am acceptat din dragoste pentru el, cu conditia sa avem o fata. O sa ma atasez pana la urma de ea si, daca nu, se va multumi cu o afectiune distanta. Sotul meu era in al noualea cer, am ramas repede insarcinata, m-a tratat ca pe o regina fara sa astepte sa-mi creasca burta. Am fost rasfatata, am primit si un colier. Stiti colierele acelea, li se spune riviera, cred, cu diamante false, evident, doar nu era sa-mi ofere diamante veritabile, dar asa pareau! Imi amintesc ca la un dineu veneau femeile la masa mea ca sa-mi admire frumusetea de bijuterie. Nu le-am spus ca era falsa, nu era treaba lor.

Unde ramasesem? A, da, insarcinata, ce chestie! Burta mi s-a umflat deodata, m-a apucat disperarea la gandul ca aproape patruzeci de ani facusem efortul de a sta dreapta ca sa nu seman cu cele de varsta mea. Am facut o ecografie si mi s-a spus ca voi avea gemene. Am intrebat imediat daca erau siameze; imi repugna ideea de a avea doi copii uniti la umar, picior sau splina. Eu si sotul meu eram frumosi, prin urmare nu ne vedeam ducand o asa povara, cu atat mai mult cu cat pe el, prea putin indemanatic cum era, nu-l vedeam mesterind cu una cu doua un carucior si un patut la dimensiunile necesare. Cu toate aceste maruntisuri zilnice in gand, i-am propus medicului, ca-i drept putin cam abrupt, sa suprimam una. Medicul m-a asigurat ca gemenii si siamezii nu sufera comparatie. Consternat, mi-a explicat cu grija diferenta. Copiii nu sunt specialitatea mea, dar era cat pe ce sa devina. Va puteti imagina? O femeie de aproape patruzeci de ani obligata sa faca fata zi si noapte unui cuplu de plangacioase? Pana si sotul meu, care trece drept un sfant, le-a facut pisacioase, nu ca parasc, dar tin sa precizez ca turnatorul nu e nici el un sfant.

Doua fete, ce chestie, si ce nebunie sa ti le imaginezi facand tot soiul de trasnai la adolescenta! Au crescut frumos, lumea le privea pe strada, mi se puneau intrebari de-a dreptul tampite, raspundeam aiurea. Doar nu era sa le povestesc acum in ce ordine se nascusera, nici daca ma duruse, de altfel habar n-aveam, dormeam atunci. Si apoi mi-a trebuit o groaza de timp sa le deosebesc una de alta. Am gasit o smecherie, dupa batatura de la degetul pe care si-l sugeau. Din fericire, unua-si sugea un deget de la mana dreapta, cealalta la stanga, or, cea care-si sugea degetul de la dreapta avea un D in prenume. Va scutesc de amanuntele din prima copilarie, dar va dati seama ca doua era prea mult.

La trei ani, a trebuit sa le ducem pentru prima oara la gradinita. Pana atunci, ne descurcaseram cu berlina sotului meu, dar isi gasise exact ziua aceea ca sa plece in deplasare, pe bune! Eu am pregatit fetele, se sculasera de la sase dimineata, erau in culmea agitatiei la gandul ca aveau sa-si atarne ghizdanul in spate. Isi schimbasera rochiile si se certau din pricina unei bentite, am fost nevoita sa o rup in doua ca sa termine. Au inceput sa planga, au refuzat sa manance, sa se imbrace, sa mearga la masina. M-am batut cu cea cu D care se agata de pernele canapelei. A trebuit sa o car eu, desi sufar de dureri de spate. Si acolo, colac peste pupaza, nu incapeau in Smart-ul meu. Am incercat sa inghesui una in portbagaj, dar era plin cu carucioare. Pana la urma le-am asezat una peste alta pe locul mortului, urlau cat le tinea gura, nu auzeam nimic la radio. Se circula bine pentru ora aia a diminetii. Am deschis portiera si am aruncat-o pe cea de deasupra pe soseaua de centura. Drept sa spun, nu sunt prea multumita de ce am facut pentru ca am aruncat-o pe cea mai cuminte.

Sa fiu bine inteleasa, il prevenisem pe sotul meu, nu am luat pe nimeni prin surprindere, spusesem da, de acord, dar am spus una.”

Va las pe voi sa trageti concluziile si sa comentati. Eu inca mai meditez (pana sa citesc asta asa de mult imi doream gemene adorabile, acum nici fetita nu stiu daca mai vreau).